Voi, draperii din noaptea nunții noastre,
Voi, așternuturi albe și boțite,
Covoare ce-ascundeați sub flori și astre
Zorul iubirii, poftele-ntețite,
Voi, păsări mici din colivii albastre,
Ce ne trezeați pentru plăceri sporite;
Voi ne-ați văzut, păzit întotdeauna,
Părtașă ea, iar eu vigan întotdeauna.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri intense și pasionale dintr-o relație trecută, rememorând momentele intime și plăcerile împărtășite. Tonul este nostalgic și melancolic, reflectând asupra frumuseții și intensității acelei iubiri.