E prost filmul în care jucăm și zâmbim
când ne vedem pe noi. Rătăcim printre
platitudinile de care-am râs
și iarăși râdem când vedem
ce adevărate-s, deși în toate felurile
nu ni-i dat a fi; și mohorâtul ornic
se tot afundă.
Ai spus că azi după-amiază
șoarecii ne-alergau prin pat
în vreme ce-l primeneai; nu-i decât
pe jumătate patul nostru – cealaltă jumătate
e a zburdalnicilor de șoareci care nu fac nimănui
atâta rău cât facem noi, tu și cu mine, când râdem.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație disfuncțională, marcată de auto-amăgire și platitudini. Naratorul reflectă asupra modului în care ei înșiși contribuie la dinamica negativă, fiind conștienți de adevărurile incomode, dar incapabili să schimbe cursul evenimentelor.