Prima strofă
Frunzuliță verde, verde-a bobului
Doamne, cum mai trece, viața omului /x2.
Refren 1
Trece, trece repejor, ca o pasăre în zbor
Doamne, cum mai trece, viața omului.
A doua strofă
Am lucrat, am strâns, acuma-mi de toate
Nimic nu-mi mai trebuie, decât sănătate /x2.
Refren 2
Am copii și am avere, ce folos că n-am putere
Doamne, cum mai trece, omul se petrece.
A treia strofă
Dar stau câte-odată, în loc și mă gândesc
De ce mă petrec, de ce-mbătrânesc /x2.
Refren 3
Păru-i rar și-n cărunțit, puterile mi-o slăbit,
Doamne, cum mai trece, viața omului.
A patra strofă
Trece timpul, trece, și nu se oprește
Dar încetișor, omu-mbătrânește /x2.
Refren 4
Ar da bani, ar da avere, să fie cum o fost ieri
Doamne, cum trece, viața omului.
Refren 5
Dar nimic nu mai pot face, timpul nu se mai întoarce
Doamne, cum mai trece, am îmbătrânit.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii inexorabile a timpului și asupra modului în care viața omului se scurge rapid. Vorbește despre regretul îmbătrânirii și despre dorința de a întoarce timpul, subliniind faptul că nimic nu poate opri curgerea timpului.