Visez o iubire străină
De orice pornire vulgară,
Aștept fermecat să-mi răsară
Etern adorata virgină,
Frumoasă ca noaptea de vară,
Ca noaptea de vară senină.
O văd dezlipindu-se sfântă
Din zarea ce-n alb o-nfășoară,
O simt cum spre mine, ușoară,
Se-ndreaptă sub vraja ce cântă
În ochii adânci de fecioară!
Ea nu știe nici cine este,
De lume nimica nu știe,
Și, împinsă de-o dulce magie,
Se rupe din larga vecie
Să-mi facă din viață poveste!
Mai bine dormeai ne-ntrupată
Năluca visărilor mele,
Mai bine visai printre stele
De doru-mi etern căutată,
Căci lumea e haos de rele..
Mai bine dormeai ne-ntrupată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința pentru o iubire pură și idealizată, o evadare dintr-o lume vulgară. Vorbitorul își imaginează o ființă inocentă, dar realizează că lumea reală este plină de rele și că această iubire ar fi fost mai bine să rămână un vis.