De când te-ai dus,
Eu parcă sunt un cuib pustiu,
Sau mortul rece în sicriu
Pus.
Sau un izvor
Uitat sub ramuri despuiate,
În care frunzele picate
Mor!
De când te-ai dus,
Eu sunt un leagăn întristat,
Din care pruncul a zburat
Sus!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de pierdere și dor după ce o persoană dragă a plecat. Metaforele cuibului pustiu, a mortului în sicriu și a izvorului uitat subliniază starea de gol și tristețe profundă resimțită de cel rămas.