În fața casei mele te afli. Intră dacă
Măcar o dată viața un dor ți-a sugrumat
Și-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă,
Aici vei știi cât doare un țipat nestrigat.
Căci, cine valul vieții nu l-a simțit într-însul
Cum urcă și se zbate, ca marea când e rea,
Și n-a știut ce-i visul, ce-i dragostea și plânsul,
Acela o să fie străin în casa mea.
Dar dacă vii la mine cu fruntea-nnorată
Simțind și tu că visul e greu să-l faci cuvânt,
Atunci împinge poarta și intră; o să bată
O inimă de frate în oaspetele sfânt.
Trecutul meu va crește din umbra ce se lasă.
Îți voi întinde jilțul să stai. Vei asculta
Și-ți va părea o clipă, că ești la tine-acasă
Și versul meu că spune povești din viața ta!
Sensul versurilor
Piesa invită la empatie și înțelegere, oferind un refugiu celor care au suferit. Vorbitorul își deschide casa și inima, creând un spațiu sigur unde trecutul și durerea pot fi împărtășite și înțelese.