Vei putea să uiți proaspătul rai
în care te legănai
în brațele mele
când mă iubeai?
Vei putea să uiți sărutul între ferești,
în curtea în care vița se-mbrățișa,
când gura ta între gratiile degetelor
ușor buzele-mi căuta?
Ce îngeri țineau
fragila-ți făptură
că buzele-ți abia conturau
răcoarea de miez de nucă și gură?
Putea-vei să uiți
că, feciorește,
ochii și-au trimis ageri și iuți
magice punți?
Că am ars laolaltă
în jarul aceluiași știut
pardosit și așternut
cu taina lui înaltă?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a amintirilor unei iubiri trecute. Naratorul se întreabă dacă persoana iubită va putea uita momentele frumoase petrecute împreună, subliniind intensitatea și unicitatea acelei legături.