Un singur munte, nicicând doi,
Urcuș îi ești, eu, vale
Același timp curge prin noi
Eu pas îi sunt, tu cale.
Pe-același chip Clipa-ncrustăm
Eu lacrimă, tu, zâmbet
Pe-aceeași coardă adăstăm
Tăcere, eu, tu, cântec
Suntem doar unul între noi, nicicând doi.
Un singur Soare ne e rug
Cenușa-i sunt, tu, focul
Lumina țese la straiul Lumii
Eu rană-i sunt, tu, trupul
Suntem doar unul între noi, nicicând doi
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de dualitate și complementaritate în cadrul unei relații sau a existenței umane. Versurile sugerează că, deși există diferențe și contraste, două entități pot face parte dintr-un întreg mai mare, fiind interdependente și inseparabile.