În grădina casei mele e copacul
Care cântă și pe frunze și pe vânt
Care știe tot ce-mi place și ce simt
Care știe cântecul ce-n tremur cânt.
În grădina casei mele e copacul
Care spune să fiu mândru cum e el.
Care îmi spune să-mi țin fruntea dreaptă tot mereu
Fie ploaie, fie soare, fie nori tot ca el.
Refren:
Copacul de se înalță în gradina mea
Încărcat de roade și de noaptea grea
Au încercat dușmani să-l culce la pământ
Și să-l știe îngenuncheat.
Copacul de se înalță în gradina mea
Amețit de soare de lumină grea
Acest copac e trup din trupul Țării Sfânt
Ce-o fi veșnic pe pământ.
În grădina casei mele e copacul
Stă de pază și la bine și la greu
Simt în brațe lemnul tare și-l sărut mereu
Și copacul se transformă dintr-o dată
Sunt chiar EU.
Copacul demn!
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă despre identitate și patriotism, folosind imaginea unui copac puternic și rezistent ca simbol al legăturii cu țara și cu sinele. Copacul reprezintă forța interioară și demnitatea, înfruntând greutățile și rămânând fidel rădăcinilor.