Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se-nhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a rămas.
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbânda și cu pace.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o fabulă despre un rac, o broască și o știucă care încearcă să tragă un sac cu grâu, dar nu reușesc din cauza lipsei de coordonare. Morala este că, fără unitate, nici o treabă nu se poate face cu succes.