Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Așa un rac pe fiul său
Odată ocără.
— O, bunul meu părinte!
Răspunse racul fiu —
Cum mergi tu înainte?
Mă iartă că nu știu.
Și dar, te rog, mă-nvață;
Dă-mi pildă drept povață,
Și-apoi, eu după tine
Voi merge foarte bine.
E grea pretenția fără exemple bune,
Să fie cineva desăvârșit în lume.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un dialog între un rac și fiul său, unde fiul critică mersul înapoi al tatălui și cere un exemplu de mers înainte. Morala subliniază importanța exemplului personal în educație și dificultatea de a atinge perfecțiunea.