Intrăm prin laturi opt în spațiul sfânt
O lume de marmură, de bronzuri și de aur
Cu sfinți încremeniți
Sub bolțile copleșitoare
Ca în terținele dantești
Suntem cuprinși în octogon
Înconjurați de laturi împreunate în unghiuri fixe
Avem și drumul pe măsură
Sub stelele ce nu vor să răsară
În urbea unde Iisus își are dreapta piatră.
O boltă urcătoare
Un cer ce se ridică
Se smulge către ceruri
Cu tot cu sufletele noastre
Din toate ale Tale
Doar Maica din înaltul bolții
Străjuie netulburată de secera Lunii.
Cerul sofianic
Unde zboară c-un fâlfâit liniștitor
Numai porumbeii
Iisus de-a dreapta Maicii
Și sfinții întemeietori
Fixați în mozaicuri aurite.
Pe zidul de lumină
Doar ei mai strălucesc
De sub mortarul
Imperiilor duse
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență spirituală profundă într-un loc sacru, Agia Sofia. Versurile evocă sentimente de admirație și reverență față de istoria și sacralitatea locului, subliniind legătura dintre divinitate și umanitate.