Era într-o zi cu soare
Și-am simțit în palma mea
Cum s-a așezat o rază
Și a coborât pe ea.
Un prinț scos ca din poveste
Pe-un cal falnic, mărețos
Și mi-a șoptit la ureche
Să iubesc tot ce-i frumos.
Soare bland, haide cu mine
Căci azi lumea vreau s-o cânt
Da-mi doar un strop de lumină
Ca s-o port cu mine-n gând.
Printre flori și printre gaze
Și-n frumosul curcubeu
Și în pomul ce-nverzește
Este și sufletul meu.
Nori pufoși plutesc pe cerul
Însoritei zi de mai
Hai cu mine-ntr-o plimbare
Doar cu gândul ce mai stă.
Și atunci cu siguranță
Toată lumea va zâmbi
Văzând cum fugăresc norii
Niște vise de copii.
Fac bobitele de rouă
Care ne zâmbesc în zori
Nestemate de lumină
Să le prinzi la cingători.
Iar a florilor mireasmă
Și al păsărilor tril
Le prefac în versuri line
Ca și-obrazul de copil.
[Muzică și text: Teodor Munteanu]
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi senină și plină de frumusețe, văzută prin ochii unui copil. Este o invitație la a aprecia natura și a ne bucura de lucrurile simple, transformând totul în versuri și vise.