Străinătatea.
1. Doamne, cât de greu îmi vine,
Să merg pe drumuri străine,
Să merg pe drumuri străine.
Muncesc din greu să strâng banii,
Pe cei dragi nu-i văd cu anii,
Pe cei dragi nu-i văd cu anii.
Am plecat grăbit de-acasă,
Pentru-o viață mai frumoasă,
Pentru-o viață mai frumoasă.
Am lăsat surori și frați
Și părinții-ndurerați,
Și părinți-ndurerați.
Refren: Voi, străinilor, nu știți ce-i dor
Să îți lași neamul și casa, nu-i deloc ușor.
Voi, străinilor, nu știți ce-i dor
Câte lacrimi am vărsat, să mă-ntorc în sat.
2. Ce rea ești, străinătate,
Tu mă ții mereu departe,
Tu mă ții mereu departe.
Banii se câștigă greu,
De cei dragi mi-e dor mereu,
De cei dragi mi-e dor mereu.
Viața, viața ești amară,
M-ai dus departe de țară,
M-ai dus departe de țară.
De cei care îi iubesc,
Pentru ei aici muncesc,
Pentru ei aici muncesc.
3. După atâția ani și ani,
Am strâns și eu câțiva bani,
Am strâns și eu câțiva bani.
Dar când mă uit în oglindă,
Vad o față-mbătrânită,
Vad o față-mbătrânită.
Cad lacrimi pe-a mea față,
Mă gândesc, Doamne, ce viață,
Mă gândesc, Doamne, ce viață.
Și mă rog acum plângând,
Să mă-ntorc cât mai curând,
Să mă-ntorc cât mai curând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și sacrificiul de a trăi departe de casă și de familie pentru a câștiga bani. Vorbește despre dorul profund și despre greutățile vieții în străinătate, subliniind impactul emoțional al acestei alegeri.