Cut – Jurnalul Meu

Cut – Jurnalul Meu.

Strofa I
Am visat într-o noapte că eram Făt-Frumos.
Și în următoarea zi totul a mers pe dos.
Stăteam și mă întrebam, are ceva dacă greșesc?
Și toți îmi săreau în cap până apucam să mă gândesc.
Am greșit și eu, ca tot omu’, bineînțeles.
N-am fost înțeles și mi-a explodat limitatorul de stres.
Vreau să ies din coșmarul ăsta că-mi e foarte greu
Dacă-mi era mai ușor mă plictiseam să fiu eu.
Dragă jurnalul meu, azi am căzut într-o depresie.
Măcar de data asta nu am mai căzut pe gresie.
O să-mi lase semne dimineața când mă trezesc,
Cu fața la cearșaf ca de obicei, bineînțeles.
Obișnuiam să-mi sparg creierii ca să scriu ceva,
Și acel ceva îl găseam mai târziu în foaia altcuiva.
Viața e un film da’ poate chiar cel mai prost,
Dacă știam nu mă mai uitam la el că n-avea rost.

Refren:2X
Le-am auzit pe toate, credeam că nu mă mai trezesc.
Dacă iar mă pierd cu firea, înseamnă că înnebunesc.
Mă prostesc printre proști ce cred că doar fac glume,
Până la urmă e doar o boală sau sunt veniți din altă lume?.

Strofa II.
Mă acuză că folosesc prea multe gesturi obscene,
Da’ ei habar nu au că eu le-am învățat de la desene!
Se vede clar pe fața mea că nu sufăr glumele proaste,
Gândurile voastre bune pentru mine sunt pumni în coaste.
Mai întorc foaia chiar dacă am mazgălit destule,
Unu’ tot sună la ușă dar momentan sunt rupt de lume.
Mintea mea e plină ar trebui să o mai golesc
Oricum se umple iar la câte sfaturi primesc.
Toți îmi sar în ajutor fiecare cum poate
Ei mă critică prin vorbe, iar eu le arăt prin fapte.
Vrei să vorbim în șoapte? Stai așa că de fapt scriu
Toată povestea mea și cine vreau să fiu.
Într-un târziu am să plec, foarte ușor de spus,
Vad că și în visul meu am ajuns să fiu în plus.
Acum susține-mă și tu, nu mai fi atât de rău!
Că până la urmă urmei, tu ești doar jurnalul meu.

Refren:2X
Le-am auzit pe toate, credeam că nu mă mai trezesc.
Dacă iar mă pierd cu firea, înseamnă că înnebunesc.
Mă prostesc printre proști ce cred că doar fac glume,
Până la urmă e doar o boală sau sunt veniți din altă lume?.

Strofa III.
Vor să mă vadă mai matur, cică-s prea copil.
Calificați-vă voi pentru mine că eu știu cum vreau să fiu.
Încă reușesc să mă pierd, printre cuvinte în jurnal.
De trei nopți încoace am același vis, e normal?.
M-am descurajat, ce să faci asta e viața.
Aș scrie tot ce-i reproșez, da’ mi se termină pasta.
Aș scrie tot ce am de spus, doar ca să mă înțelegi
Eu pun cuvintele pe foaie, tu încearcă să le legi.
E ciudat că toți vin la mine, când le e prea greu.
Nu vreau să-i dezamăgesc, da’ nu sunt Dumnezeu!
Conștiința mea, strigă la mine ca la un surd.
Poate strigă jurnalule, știi foarte bine că n-o aud.
Nu vreau să o ascult, că sunt prea încăpățânat.
Vezi ce înțelegi, să nu mă înțelegi greșit că n-are rost.
Eu mă exprim în cuvinte, ei înțeleg ce-i duce mintea.
Nu vorbesc eu bine? Sau nu-mi vorbesc ei limba?