Rămâi departe
Prin gânduri moarte
Și peste toate poate, vei lipsi.
Prin cer se-mparte, vis desparte
Și peste toate poate, vei lipsi.
De azi doar eu voi ști,
De azi doar eu voi ști.
Melodia nu stă în loc, o cheamă dansurile,
În suflet ropot: numa’ bun să rupă lanțurile
Mă urmăreau, dar acum se sting încete,
Am cete de gânduri, am să le pun pecete.
Cântecul la drum, mereu de bun augur,
Divin te contopești cu un cer albastru pur.
E dezastru în jur, nu le dau sufletul,
Mi-au golit buzunare, îi sfidez cu zâmbetul.
Rămân eu și când lacrimi devin cascade,
Un vis desparte ca niște baricade
Nu-ți cer să nu mă uiți dincolo de toate,
Promite-mi să nu lași în ochi să-ți fie noapte.
Un foc arde în cele mai grele furtuni,
Prin esența ta vei reuși să te aduni
Mergi, te așteaptă tot ce ți-ai putut dori,
Când voi plânge sau voi zâmbi, doar eu voi ști.
Rămâi departe
Prin gânduri moarte
Și peste toate poate, vei lipsi.
Prin cer se-mparte, vis desparte
Și peste toate poate, vei lipsi.
De azi doar eu voi ști,
De azi doar eu voi ști.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o despărțire și sentimentele de dorință și pierdere asociate cu aceasta. În ciuda durerii, naratorul găsește forță în sine și privește spre viitor cu speranță, refuzând să se lase copleșit de întuneric.