Demult, în noaptea de septembrie, tu
cu mine-atât de bună-ai fost… că m-a durut!
Eu nu știu ce-a urmat; vezi de aceea
nu trebuia să fii atât de bună, nu.
În noaptea-aceea-ai plâns când m-ai văzut
ermetic și tiran, bolnav și trist.
Eu nu știu ce-a urmat… vezi, de aceea
nu știu de ce-am fost trist… așa de trist!
Numai în noaptea suavă, de septembrie,
în ochii-ți de Magdală-am uzurpat
distanța până la Tata… ți-am fost drag!
Dar într-o altă seară de septembrie,
pe jarul tău am împroșcat, dintr-o mașină,
băltoaca nopții de decembrie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea provocate de o relație trecută, rememorată într-o noapte de septembrie. Naratorul reflectă asupra intensității emoționale a acelei experiențe și asupra impactului pe care l-a avut asupra sa.