Prefă-te, inimă, în foc,
Aprinde candela diseară
Pribeagului fără noroc,
Stăpânului furat de țară.
Și fă-te, inimă, stejar,
Să-i dai a umbrei mângâiere,
Căci s-a hrănit doar din amar
Și s-a-mbătat doar din durere.
Refren: Primește-l, Doamne-n casa Ta
Pe domnul trist și-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Și iartă-ne că l-am trădat.
Smulgeți coroana cea de spini,
Lăsați-i fruntea în lumină
Pribeagului printre străini,
Stăpânului lipsit de vină.
Să-și poarte ochii către noi
Iertarea lui de izbăvire,
Căci am ajuns pustii și goi,
Săraci la minte și simțire.
Refren: …
Pe noi în cer el ne-ar fi vrut,
Căci se făcuse-a noastră vrere.
Noi l-am trădat și l-am vândut,
Orbiți de patimi și avere.
Refren: … [bis]
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Cuza, domnitorul trădat, și o cerere de iertare pentru această trădare. Exprimă regretul și pocăința pentru faptele trecutului, subliniind sacrificiul și suferința celui trădat.