Foicică de trei cepe
Cine-o știi și s-o pricepe
Cine-o știi și s-o pricepe
Dragostea din ce începe
Vara din busuioc verde
iarna din sân de la fete
Dintre ochi, dintre sprâncene
Din guriță și din gene.
Floricica dragostei
Crește-n fundul grădinii
Ăla care o cunoaște
Nu mai doarme când e noapte
Că eu de când o cunosc
Noaptea nu mai odihnesc
Mă uit luna când se culcă
Știu noaptea cât e de lungă.
Dragostea când se-mpreună
Parcă bei rachiu de prună
Dragostea când se desparte
Parcă bei pahar de moarte
Tot iubitul are-un haz
Despărțitu-i cu necaz
Iubitu-i cu bucurie
Despărțitu-i cu mânie
Sensul versurilor
Cântecul explorează natura complexă a dragostei, de la începuturile sale inocente până la durerea despărțirii. Folosește imagini din natură și comparații puternice pentru a ilustra bucuria și tristețea asociate cu experiența iubirii.