Când noaptea intră în odăi
Și lumânarea se aprinde,
Iar pe obraji, din ochii tăi
cet, o lacrimă asfințe…
Și te cufunzi în gândiri,
Ca tine griji cine mai are?
Și câte nopți tu n-ai dormit,
Pân’ m-ai văzut atât de mare…
Refren:
Mama, mama… nu mai plânge… șterge-ți lacrima…
Mama… nu mai plânge… șterge-ți lacrima…
Mama, mama… nu mai plânge… [nu mai plânge]
Mama… Mama… Mama… Mama
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și recunoștința față de mama. Naratorul își vede mama suferind și își amintește de sacrificiile pe care le-a făcut pentru el, implorând-o să nu mai plângă.