Cretzoo – Nu Ceda

Chiar de ai ochii lăcrimând și vocea tremurândă,
Încă mai există oameni ce te vor duce-n izbândă.
Nu renunța-n veci, fiindcă soarta ta e blândă,
Ești pusă la-ncercare, dar voința ta e sfântă!
Știu că îți e greu și nu mai poți zâmbi,
Când îți vezi tot mai des casele pustii,
Dar când crezi că nu mai poți, vreau ca tu să știi
Că îți voi fi aproape, până viața-mi va sfârși.
Bogăția ta e ascunsă în păduri,
Oameni răi ți-o fură și simt cum tu înduri!
Trecutul nu te lasă viitorul să ți-l îngâni,
Că de bunătatea ta au profitat oameni păgâni.
România, ești a mea și-a românilor
Ce țin tricolorul sus, în ciuda presiunilor.
Deșteaptă-te, române! Nu-i un strigat de ajutor,
E o ultimă speranță de a fi iar deasupra lor.
România, ai puterea-n ADN
De la cei ce au ținut nemișcate armele.
Ai Dunărea și Marea Neagră, câmpiile, Carpații,
Toți vor să ți le ia, nu ceda, strigați toți frații!
Relieful tău e magic, cutremurător,
Ca și râurile tale ce le verși din interior.
Sub cerul tău senin, verdele-i copleșitor
Și oferi inspirație pentru orice muritor.
Ți-am văzut apusul, mi-ai oferit răspunsuri,
Când m-ai primit la pieptul tău ți-am simțit pulsul.
Mi-e greu să înțeleg de ce o țară așa frumoasă
E lăsată și uitată, doar că oamenii sunt lași.
Știu c-ai încercat cu toată forța ta să ne fii casă,
Dar nu e vina ta c-ai fost mințită de pungasi.
Dar Pământul se-nvârte, Soarele arde frici,
Cândva v-om înțelege de ce ne-am născut aici.
Iarna ta e albă, mă face să fiu copil,
Primăvara ta cu flori deschise pe câmpii,
Vara ta când diminețile încep a ciripii,
Toamna ta când munții au culori cu mii.
România, ai puterea-n ADN
De la cei ce au ținut nemișcate armele.
Ai Dunărea și Marea Neagră, câmpiile, Carpații,
Toți vor să ți le ia, nu ceda, strigați toți frații!