C. O. D feat Para – Intrus în Morga

Para:
Ce gol sublim…
O prăpastie-n care n-ai curaj să sari, pentru c-amândoi murim
Dar vorba aia: mori pe ieftin
Găsești pe la tot pasul, nu reflectă ce simțim
Anii simt cum mi se duc, pe lângă mine-n depășire, ca-s începător
Trăiesc în iad de-atâta timp, nu știu unde e raiul lor
Și mai bine stau aici decât să urc în alt iad…
Vorbesc prea criptic de spini, iluzii raționale
Încă spun după ajutor, deși sătul de tonul rece al căsuțelor vocale
Nu e vreo cale…
Nu poți fi om, dar nici fiară, asta-s țigani!
Te fură sau ți-o furi…
E-o lege nescrisă, de-aia nu-mi vine a scrie.. dar o fac
Să mă simt bine cu mine, știind că sunt cel mai sărac
Fereastra sufletului e țandări, vezi pe unde calci!
Am un muzeu în mine, eu: un simplu exponat
Și mulți mi-au reproșat că nu văd clar ce sunt
E morga-n toată firea cu bucăți din mine puse-n rând
Plină de praf și prea mult mucegai…
Când ghicitorul mi s-a spânzurat de coasta stângă
Dar fraierul nu și-a dat seama că n-are nici cine să-l plângă….

C. o. D:
Mă simțeam pierdut, măsuram aleile cu privirea
Omenirea m-a respins, mi-a spus să îmi caut pieirea
Și te-am găsit pe tine într-un amalgam de rocă
Am cioplit în stâncă, iar acum piatra mă sufocă
N-are sens salvarea, pentru scoarța verde te vinzi
Rămân un nor captiv în infernul de oglinzi
Viziunea mea sadică punctează stări de spirit
Le simt tot mai adânc, c-am dat mult, dar n-am primit
Am spart ziduri ca titanii
Rămân singur ca orfanii
Un mercenar falit… Zi, Cronos, cu cât vinzi anii?
Glumesc, stai calm! Scopul meu e scopul ei
Și-am ajuns un nimic, iar p-aceste pustii alei
Când n-o să mă saluți zâmbind, o să te întreb: Cine ești?
Ai renunța la basmele mele, doar să crezi în povești
E vremea să dispari, gradele scad, e ceață
Promit c-o să ne revedem curând, iar e dimineața
Sar hotare, în lumea ta nu-s intrus, sunt distrus
Fărâmițat în mii și mii de bucățele, ca la apus
Să-ți dai seama de unde vin, pe unde mă scot
Nu înțeleg de ce vrei să vezi zilnic un mort…