Ya… Ha, ha, ha… Viziuni din Alizeu… Apusul care mi-a vestit sfârșitul, ya….
Mă văd săpând
Închis între pereți de pământ
Conectat la rădăcini de plumb
Dulcele mormânt
Al tinereții mele putrezește, Frica mă-nvelește
Frigul mă-alină șoptindu-mi: “Nimeni nu te iubește”
Dar dorința mea pustie
Luptă ca-n sălbăticie
Pentru supraviețuire
Ce act de vitejie
Suflă vântu-n flori de păpădie
Urme mă cheamă
Mă ghidează către ghilotină, amarul mi-l toarnă
Trei înghițituri și mori, lama asta strălucește
Admir călăul trist, și plâng când mă privește
Oare acesta-i sensul vieții? Refuz un răspuns
Am murit la răsărit și am înviat la apus
Pofta de sânge crește ca la un gol înfometat
Analizez posibilitățile cu raționalul sugrumat
Ce sentință arzătoare, gândul la tine-mi zboară
N-am știut c-o să te privesc la fel cu ochi de fiară.
Sunt chiar aici, dar nu mă simți, nu mă vezi
Oftezi speriată, însă tu ai vrut să mă pierzi
Sunt la răscrucea dintre două lumi opuse
Așteptând iertarea meritată cu sânge pe buze…
Apoi să te sărut, să simți toată durerea mea
Cum e să plângi ziua, să te sinucizi noaptea
După, să renaști, conștient că nu scapi de chin
Să arunci toți sfinții în Iad, să dai vina pe destin
Că nu știi unde ai greșit
Sau ce n-ai plătit
Trezit de spirite când cu greu abia ai adormit
Să blestemi Creatorul, gustând din schizofrenie
Să vrei din ce în ce mai mult… Oare cine știe?
Pentru asta sunt izolat de realitate când respir
Ș-aspir la vise născute la porți de cimitir
O să rup pecetele să-mi cos rănile… Ce soartă!
Ce să aleg dintre trandafiri și sârmă ghimpată?
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de remușcare, suferință și apropiere de moarte. Naratorul se confruntă cu trecutul și consecințele acțiunilor sale, oscilând între dorința de iertare și acceptarea unui destin tragic.