Hai să facem cunoștință:
„Salut! Eu sunt un nimeni și ne știm de ceva timp,
Doar că și el pentru mine, a cam trecut grăbit.
De când sunt eu, aud vorbe bune pe la spate
Pentru că le spun în față, nu prea mi se dă dreptate!
În acest labirint clădit, așa zis creator,
Merg pe drumul nimănui indiferent de viitor.
Mă închid, uit în spațiu, renegat ca noaptea,
El a vrut familie și acuma-și descrie singurătatea!
Un maniac, insomniac, decedat cu apucături de drac,
Joacă parkour pe stele și voi numiți asta zodiac!
A plecat de ceva vreme să studieze ce a creat
Și s-a întors cardiac, azi e de neînduplecat!
Un parvenit din cer a greșit rocada dintre stări,
Ajungând pe tabla în carouri fără drept de mișcări.
Astea-s întâmplări pe care nu orice om le vede:
Până și Manole, își cere scuze și bate în perete!
Secretul zilei de mâine conturează omul: o ruină,
Oare universul nu s-a săturat de aceeași rutină?!
Ieftină e viața însă îți plătesc scump prezența!
Vreau o scutire infinită, să îmi răscumpăr clemența!
Pune pe cântar orice dar primit. Hai nu fii avar!
Să vezi cum Dumnezeu te fură, că e mercenar.
Fă un schimb suicidal din care ai doar de câștigat,
Gândește-te la trecut spune ce ai abandonat
Sau cine te-a așteptat, deși mereu ai spus NU!
Priveste-ți eșecul ulterior, răspunsul ești TU!
Răspunsul ești TU!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de deziluzie profundă și introspecție asupra vieții și a eșecurilor personale. Vorbește despre un schimb suicidal metaforic, sugerând că renunțarea la trecut și la așteptările nerealiste poate aduce un câștig, chiar dacă implică o confruntare dureroasă cu sinele.