Sacru3D6:
Eyo, ai…
În capu’ meu e-un iad jegos, sunt numai demoni sub cască
Da-i țin sub control cât am foi și pastă
Asta-i doar un început de repertoriu
Am cu mine molii, gândaci, și șerpi portofoliu
Haine negre pe mine,
Viespii de fier pe vine
Nu port doliu nimănui, chiar de mi-ar da doar bine
Nu las nimic în urmă, poate doar praf de poezie
Ce scriu sunt bucăți din mine
Altceva n-a fost să fie…
Mâna-i liberă să scrie,
Am văzut iadul cum naște
Monștri fără suflet, aruncând cu foc ca și de Paște
Și draci detașați complet de sentimente
Încă mă lupt cu ei când privesc același perete
Pe care mi-am vărsat toate crizele nervoase
Și care a sfărâmat de mii de ori sute de oase…
P-aici înveți ce nu se predă la alte clase
Asta-i infernul meu și vi-l bag cu forța-n case!
C. o. D:
Sufletul e o comoară îngropată de generații
Suntem o mână de pământ, și tot săpăm ca pirații
Alerg spre infern ca un soldat în prima linie
Mi-aștept moartea ca să am dreptul la opinie
Ziua când voi purta un dialog contradictoriu
Va acoperi ființa-mi argintie cu doliu
Știu c-am multe de spus,
Însă caut un răspuns
Ce s-a ascuns
În timp ca un veșnic impuls…
Un simplu gest mă macină ca regretele
Fără rost să-mi țintești obrazul, te omoară pietrele
Țin ochii-n umbră ca Ernest, sădesc dragostea
În acești ani am aflat că e mai bine fără ea
Am întins o mână de ajutor celor care au meritat
Falsitatea a scârbit în ochii cui nu m-am așteptat…
Ce rezultat fără sens, ușor se ridică ceața
Așa cum mi-am pierdut sufletul, o să-mi pierd și viața!
Waddolf:
În timp ce moartea pretinde a-mi fi iubită
Îmi injectez venin folosind acele ceasului clipă cu clipă…
Captiv în închisoarea minții mele, stau
În nopțile târzii de vorbă cu demonii, atunci când beau
Doar mă știi, scriu la nervi, chiar foarte mult
Influențat de vacarmul orașului și de sălbaticul vânt
Violator de fobii
Când ies în clar de lună
În timp ce valsez în ploaie cu lupii…
N-am băgat în viața mea legale ca să mă las de ele
Și după să cânt cum m-am pocăit și scap de probleme!
În timp ce mintea mea-i ca Gorgonele lui Kazi
Încep să fac printre îngeri păzitori raiduri și razii…
Într-o strânsă luptă pentru supraviețuire
Printre oameni perfizi ce-ți trântesc în față porți
Degeaba strângi din dinți gândindu-te la mai bine
Într-un final îți vor cădea cam toți….
C. o. D:
Plăcerea de-a trăda va fierbe-n sânge, după
Toți muriți în grup, fără s-aveți aceeași grupă
Sunt pe ducă, privesc o luncă în nepăsare
Se pare că totul se separă pan’ la reîncarnare
Că mă doare… Zac în lanțurile depresiei
Cerul este tot mai fals ca zâmbetul ei
Vrei sau nu vrei, eșecul mereu stă la pândă
Trec zile, trec ore, îl vrea fiecare secundă…
Curând o să dispar accidental ca Inazuma
Nu las nimic în urmă, deci nu-mi călca urma!
Sunt stingher
Și vanez suflete ca Lucifer
Am inima artificială ca Omul de Oțel
Afara bate vântul, calc pe îngeri de zăpadă
Mă plimb pe stradă
Natura piere-n grabă…
În trecut m-am spânzurat cu capul de teleferic
Cu privire de nemernic
Azi râd în întuneric… Yo!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta cu demonii interiori, depresia și gândurile întunecate. Versurile descriu o realitate dură și o bătălie constantă pentru supraviețuire într-o lume plină de perfidie și suferință.