Ce sens are să speri fără să pierzi,
Ce sens are să dormi dacă-n vise nu crezi,
Asta-i ultima strigare răpusă de uitare,
Când îmi scriu trăirile, însă ce sens mai are? x2
Sunt amăgit de timp, plin de falsă iluzie,
Doar că toate mi-au provocat în suflet contuzie,
N-am tratament, e evident,
Că-mi place să pierd
Și încă mai am ce, oricum prefer să cred
Că sfârșitul e aproape și falsul a plecat,
Însă lumea-l plânge, nici până azi n-am regretat
Tot ce s-a-ntâmplat,
Cine a venit e bun plecat,
Doar că unele priviri sunt de neuitat.
Povestea mea e jalnică, altele sunt de milioane,
Însă comparație nu fac nici două parale,
O floare printre fiare, ai curajul s-o dorești sau preferi artificialul? Zi sincer ce-ți dorești
O să realizezi curând că fericirea e deșert
Iar opusul ei însăși nemurirea pe care-o aștept
Fiecare drum se-mparte la doi, rămân egoist încă mor mulți însetați, zâmbesc atât de trist.
Ce sens are să speri fără să pierzi,
Ce sens are să dormi dacă-n vise nu crezi,
Asta-i ultima strigare răpusă de uitare,
Când îmi scriu trăirile, însă ce sens mai are? x2
Și zilele trec și nopțile încă plâng
Și-n lumea drepților pășești mereu cu membrul stâng
Am pățit-o și eu și tu privește ruta gândului
Viața n-are sens la fel ca reciclarea timpului,
Oricum nimic n-o să se schimbe, asta garantez,
Spun lucrurilor pe nume, nu-mi place să mimez
Și la bine și la rău curând totul se va sfârși
Vor rămâne-n urmă doar cadavre și poezii
Abaterea de la uman implică dese lacune
Suspendat de realitate mă spânzur de ficțiune
Atât de incomplet dar mă țin de promisiune
Des renasc parțial, mă adun în sesiune
A noua minune e bine ascunsă-n infern
Pe masca ei colorată zace un zâmbet matern
O să realizezi după ce ai pierdut tot ce ai avut
Că-n realitate ai câștigat șansa unui nou început.
Ce sens are să speri fără să pierzi,
Ce sens are să dormi dacă-n vise nu crezi,
Asta-i ultima strigare răpusă de uitare,
Când îmi scriu trăirile, însă ce sens mai are? x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deznădejde și căutare a sensului în viață. Vorbitorul se confruntă cu iluzii, regrete și pierderi, întrebându-se care mai e rostul speranței și al viselor într-o lume plină de suferință. În final, găsește o rază de speranță în ideea unui nou început după ce a pierdut totul.