Yo, yo, yo.. Ieșeam din mental, ya….
Poate că mi-a luat prea mult timp să mă înțeleg
De-atâția ani din suflet,
În suflet alerg
Da nu e vina voastră că aveți o viață limitată
Și că sunteți statici ca natură moartă
Naturaletea din gândirea lui m-a chemat
M-a ascultat
Când țipam, iar apoi m-a mângâiat
Poate de asta el e singur, și totuși râde
Se plimbă ca un urlet
Printre timpane surde
Am stat ascuns o vreme, de unde atâta bunătate
Că toți mergeați înainte și-l uitați în spate?
Iar într-o zi, a căzut în propriile lacrimi înecat
Nu am suportat
Să-l văd, așa că l-am ridicat
I-am întors favorul, mă simțeam dator
Deși eram captiv în mintea unui muritor
Eu puteam să scap, să fiu din nou liber
Însă am decis că acest copil tre’ să fie lider!
Răpus de sentimente, i le-am amputat pe toate
Nu ai nevoie de ele, treci mai departe
M-a aprobat, a început căutarea viselor
Când alții vroiau să simtă doar mirosul banilor
Nu ai nevoie nici de ei, doar strictul necesar
Să nu stăm pe loc, că pierdem timpul în zadar
Doi ani de zile l-am privit, în fiecare moment
Începea să simtă natura, fără niciun sentiment
Asa frumos ninge, Zeița de Argint plânge iar
Închisă de Creator (yo), în propriul Lui altar
“Las-o să plângă”, mi-a spus asta rânjind
Îi plăcea tot mai mult să admire fluturi de argint
Maturizarea-i un proces nefast impus forțat
Acest om m-a uimit, repede a avansat
De la nivelul unui pământean orbit de sclipire
La iubitorul mediului ucis de falsa iubire…
Sensul versurilor
Piesa explorează maturizarea și pierderea sentimentelor într-o lume superficială. Un personaj ghidează un altul spre o înțelegere a naturii, dar cu prețul emoțiilor.
