Sărăcia e un cântar jegos mincinos
Foamea e un gol în stomac până la os
Îți intră iarba prin venă și cânți studiat
O să-ți intre prin rană că ești un spurcat
Ești terminat.
Partea ce s-a integrat în sânge alpin
Am cel mai mare chef să urlu în cimitir
Să mă joc de moartea adevărată
Să-mi bag p***a de ce mă chinui, tată?
Nu mă cred un sfânt nebun cu crucea pe piept imitând un drac
O să stau să sforăi, să mă bășesc explorând un lac
Sunt cu un gram mai convingător ca niciodată
O să caut drumu’ spre droguri pe o hartă
Sau poate o să iau o barcă.
Faci un deliciu de prost asasinat revoltat
Ești idiot inflamabil și needucat
Așa îmi spun mie toți, dar ce vină am eu, drasticilor
Când vă iau morți-n pulă, mă dați pe spaima patimilor.
Să vorbim despre istorie, despre cum atâția oameni au încercat
Și-au dat sufletu’ pe câmpu’ de luptă și ne-au ajutat
Să nu simți nevoia să tragi pe nas, să te crezi Decebal
Căci fita va fi întrebată de un bagabont, te iau la a**?
Am încetat cu aceste întrebări dure și fără folos
Acum te iau la m*** în pulă, să-mi lingi capul gros
Poate încerci să mi-o ții în palmă
Sau poate te faci că e căzută ca frunza de toamnă.
Și mă-ta e curvă, nu doar Elena Udrea
Sau poate că am greșit, poate așa e lumea
Cum drumu’ meu spre viață e guma sau gluma de cauciuc stricat
Sau poate că gluma nu e bună ca guma de cauciuc inflamat.
Mai am o poruncă de încălcat
Sau mă trimite Dumnezeu pe lumea aialaltă să cânt ca un drogat
Sunt viclean, nenorocit, n-am milă, n-am suflet, nu am nimic
De-aia sunt așa și tot din același motiv sunt fericit
Sau m-am prostit
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de sărăcie, inegalitate și dependența de droguri. Este un strigăt de revoltă împotriva sistemului și a condițiilor grele de viață, folosind un limbaj vulgar și metafore puternice.