Un înger în altar mai plânge
Sacrificând al său sânge
De dor de aripi cândva
Ce zbura prin ceruri pe undeva.
Al său păcat a fost iubirea
Acuma își plânge nemurirea
Căutând mereu iertare
Și un pic de îndurerare.
Dumnezeu aripa i-a luase
Și pe loc de el uitase
Căzând din cer cu a sa flagă
Pe pământ mereu să meargă.
În ținuturi mereu uscate
De Dumnezeu blestemate
Mai mereu de ploi uitate
Și de demoni cuvântate.
Iubirea în el nu moare
Dar chinul tot mai tare doare
Unblând mereu un infinit
Cândva acel înger menit
Acum de aripi stârpit
Al său suflet a încremenit.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unui înger căzut, blestemat de Dumnezeu și exilat pe pământ. El își plânge pierderea aripilor și a nemuririi, căutând iertare și alinarea chinului etern.