Atât de rar ne este dată starea
de calm curat când ninge și-mprejur e
o rariște de pini ori o pădure
ca fumul ne-nconjoară depărtarea.
Când printre trunchiuri tapi trec să-și mute
puii și mângâietele lor ciute
îngreunând de teamă când se-aude
umbra mișcându-și marginile ude.
Când mult iubindu-te aș vrea prostește
să te îndemn să-ți poruncesc privește
acum nu mai târziu și nu pe fugă.
Când mult iubindu-te răspund în rugă
trădez rănită starea noastră rară
de blând vânat adulmecat de fiară
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment rar de liniște și conexiune profundă în mijlocul naturii, dar și teama de a pierde această stare fragilă. Iubirea este prezentată ca o forță ce poate fi atât o binecuvântare, cât și o vulnerabilitate.