Am probleme
uuuuuuuuu uuuuuuuu uuuuuuuuuu
ha yeah yeah yeah.. aaaaaaaaa. uuuuuu
uuuuuuu uuuuuuuu
yeaaaaaaaaaaaaaaaaaaah.
1) Sunt praf, în momentul ăsta nu pot să dau nici autograf
Am un sentiment ciudat când mă ia de cap
wooooooo Și tot ce simt îmi e pe plac
Miraculos și al dracu de spectaculos
Periculos când mediul devine scandalos
Și nu e ecstasy, dar te duce exact unde vrei să fii
Te duce la dracu sau în rai
Paranoia nu te ține în picioare dacă nu știai
Sângele îți curge greu de pildă, ei
Și ce ai tu în cap acum sunt doar povești
Intimitate maximă într-un apartament
Pe-o canapea de piele, timpu’ trece lent
Și nu e lights ca țigările Kent
Dar îți rupe capu’ când tragi în piept.
aaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaa.
2) Împachetez, încep să trag și delirez
Fumez, scap de stres și să vorbim mai pe înțeles
Afară pe canapea, în curtea mea, la masa mea
Doar eu cu ea fumez și stau, dar stai puțin așa
Ma bate pe umăr cineva și îmi zice că sunt praf
Și încep să trag în continuare din țigarea mea
Și parcă tot ceea ce văd, de fapt nu văd nimic și râd
Și am impresia că nici pe mine nu mă aud
Și stau și trag, și stau și bag, n-o las din mâna mea
Dar am impresia că am îmbătrânit deja
Îl fac și cred că o să pic cu zâmbetu’ spre cer
Și am impresia că m-am născut mâine sau ieri
Se zice iarba presată se bate-n cap doar o dată
Și să îți iei la tine bidonul cu apă plată
La spate o ciocolată, că poate iei de la ea, folia
Să poți să-ți faci și tu sticla ta.
aaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaaa aaaaaaaaa.
3) Oricâte ar fi, în vremuri gri mă retrag, intru-n stare
Ce pune zâmbetul pe față, același joc, altă culoare
Printre norii de fum văd din depărtare
Mă atinge, șterge lacrima, e al meu soare
Învăluit în fum, gata de drum
Plec, las în spate stres și oameni nebuni
Ce dependenți cred de normal
Pun preț pe imoral și distrug firescul mod natural
E normal, natural, ce fac?
Fug de tine, fug de tot și ies din banal
Nu sunt singur, n-am fost nicicând
Mai ales acum suntem la fel
În același gând, nu văd nimic rău în a zâmbi
La fel e faptul că nu știi, nu vreau să fii același lucru
Zi de zi, nu vreau să văd aceleași fețe, știi?
Oricât ar fi, orice ar fi, mă retrag, intru-n stare
Ies afară și zâmbesc la soare.
Pot să cad, mă pierd în fum și apoi o iau de la cap
Mă ridic la cer, ce mister, totul se învârte în jurul meu.
Pot să cad, mă pierd în fum și apoi o iau de la cap
Mă ridic la cer, ce mister, totul se învârte în jurul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de evadare prin consumul de substanțe, căutând o ieșire din cotidian și probleme. Vorbește despre senzația de pierdere și regăsire, ciclicitatea stărilor și dorința de a se desprinde de banal.