Între martirii și avocații istoriei,
cu lacăt la gură și cătușe la mâini,
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană,
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros,
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
și celălalt în iad,
liber ziceam,
cine nu înaintează
dă-ndărăt,
literă cu literă,
niște răni inutile,
niște îngeri de pripas,
niște măști copilărești.
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția poetului, pendulând între idealuri și realitate, libertate și constrângeri. Poetul este văzut ca o rană deschisă, un martor sensibil la istorie și la dualitatea condiției umane.