Dragă Kitty, încet-încet lumea începe să se
obișnuiască și cu infernul. Spurcata, capaci-
tate de adaptare a omului își spune cuvântul.
Îndiferent de mijloace, mereu gata de atac și
repliere, ecoul pașilor pierduți trezește toți
îngerii de pază.
De ciudă
nici
cucul
nu-și
mai
recunoaște
glasul
cu
cu
ri
gu.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de deziluzie și adaptare forțată la un mediu ostil, chiar infernal. Natura, simbolizată prin cucul care nu-și mai recunoaște glasul, este afectată de această realitate dură, reflectând o pierdere a identității și a bucuriei.