Iar mi-e dor de Eminescu.
Și Moldova parcă-i grea.
Fericit cu tot firescul.
Scriu, va răsări o stea.
Și Moldova parcă-i grea.
Se va naște Făt-Frumos.
Într-o lume bună-rea.
Va veni din rai pe jos.
Se va naște Făt-Frumos.
Fericind iar nefirescul.
Cerul către iad l-am scos.
Că mi-e dor de Eminescu.
Și Moldova-i iarăși grea.
Dar nu foarte și nici prea.
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund de valorile culturale și spirituale ale Moldovei, personificate de figura lui Eminescu și de mitul lui Făt-Frumos. Versurile reflectă o lume duală, în care binele și răul coexistă, iar speranța renaște din amintirea trecutului.