Între martirii și avocații istoriei,
cu lacăt la gură și cătușe la mâini,
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană,
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros,
liber ca un râu de munte
cu-n mal în rai
și
celălalt în iad,
liber ziceam,
cine nu înaintează
dă-ndărăt,
literă cu literă,
niște răni inutile,
niște îngeri de pripas,
niște
măști
copilărești.
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția poetului prins între idealuri și realitate, libertate și constrângeri. El oscilează între bine și rău, având ca reper idealul național, dar confruntându-se cu rănile și măștile copilărești ale trecutului.