Dragă Hil,
Eu
îți iubesc poezia
pe
de rost.
În bancă
numai copilăria
visează
cai verzi
pe
pereți.
Eu
încremenesc
cu
pixul
între dinți.
Iart-o,
îmi zici,
Acesta-i
prețul de cost
al
libertății.
O simplă
figură de stil,
îl aud
pe Viorel
râzând
în
hohote.
Ți-a făcut-o
Costele.
Închide cartea
că
ies
balaurii
în
stradă.
Costel Zăgan, AMINTIRI EXTREME
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, filtrate prin prisma poeziei și a dorinței de libertate. Versurile creează o atmosferă visătoare, în care realitatea se împletește cu imaginația.