Deschid gura și dragostea îmi umflă pieptul.
O să pleznesc ca un balon de săpun. Mândrie
și prejudecată. Ia mai lăsați-mă-n pace, oricât
ne-i cu poezia pe care o merită. Ești bun? Reci.
tă-mă dintr-o bucată. Nu-mi ciopârți sufletul,
ca pe-o cioată putredă. Lasă-mă pe mine să-mi
aleg soba. Tu doar aruncă-mă-n foc. De rest
are
grijă poezia.
Costel Zăgan, JURNAL DE VAGABOND
Sensul versurilor
Piesa exprimă o disperare profundă și o vulnerabilitate în fața dragostei și a poeziei. Vorbitorul preferă o distrugere completă decât o fragmentare a sufletului, lăsând poezia să aibă grijă de restul.