Strofa 1.
Vad un cer albastru, un soare
Oare, e aceeași zi ca oricare?
Cu tristeți nedeslușite, fapte săvârșite
Vezi că și sufletul tău te minte
Gândește-te la adevărata realitate
Încearcă s-o poți suporta cu fapte
Bune și tot răul va dispărea
Și până la urmă tot el se prefacea
În ziua de azi nu mai ești în siguranță
Te enervezi și o dai dracu de viață
Recurgi la gânduri sinucigașe
Îți faci doar iluzii pătimașe
Încearcă să vezi ceea ce nu poți
Când aproape toți îs hoți
Caută o soluție ce te va repurifica
Cu multă îndrăzneală vei ajunge cineva.
Refren.
Lumea e din ce în ce mai stranie
Nimeni nu te ajută la ananghie
Atunci când totul ți se pare banal
Te întrebi oare e real???
Strofa 2.
Greu de acceptat dar asta e soarta
Fetițo privești în față ca moartă
Gândește-te când moartea va veni
Să te ia nici măcar nu vei mai ști
Ce să faci, vei fi în a doua lume
Vezi că totul va începe să se dărâme
Nici măcar nu vei mai apuca să fugi
Va începe să ningă, te vei bucura de fulgi
Pe spate îți vor crește aripi de înger
În mână ai un cuțit, străpunge-l
Asta e sfârșitul pe care l-ai așteptat
Ai căzut la datorie ca un deflagrat
Acum te vor aștepta tentații nebănuite
Vei ajunge greu cu aripile slăbite
În urmă te vei uita și îți vei aduce aminte
De zilele petrecute cu prietenii, ține minte
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de incertitudine și deznădejde față de realitate și viață. Protagonistul se confruntă cu gânduri întunecate și cu ideea morții, căutând un sens într-o lume percepută ca fiind stranie și lipsită de ajutor.