1. Într-un ceas târziu de noapte,
Stau și plâng cu disperare,
La mormânt la fiul meu,
Că mi l-a luat Dumnezeu.
2. Singur stau în cimitir,
Și-l aștept pe-al meu copil,
Stau și mă rog să se-ntoarcă,
Doar să îl mai văd odată.
Refren.
Of, of, lasă-mă mai, Doamne,
Să-mi țin băiatul în brațe,
Să-i spun c-am să vin și eu,
Când va fi și ceasul meu.
Te rog, Doamne, să mă lași,
Să-mi văd al meu îngeraș,
Te rog, Doamne, doar puțin,
Să-i spun la băiat că vin.
3. Au, pământu-ntunecat,
Stă singur al meu băiat,
Și mă așteaptă lângă el,
Să nu fie singurel.
4. În pământul rece gheață,
Se ascunde-a mea speranță,
În pământu-ntunecos,
Stă băiatul meu frumos.
Refren.
Sensul versurilor
O mamă îndurerată își plânge fiul pierdut și se roagă lui Dumnezeu să-i aline suferința. Ea tânjește să-și revadă copilul și să-i spună că în curând se vor reîntâlni.