Cosmin – De Ce?

Cosmin – De ce?
De ce atâta ură între atâta omenie?
De ce ești văzut altfel dacă n-ai ce pune-n farfurie?
De ce fiecare om are o etichetă
Și toți depindem de o hârtie infectă.
Am ochii plini cu lacrimi, suntem flori fără petale
Și ar trebui să înțelegem că aproape totul doare.
Bucuria rapid dispare, devine suferință
Atâta timp cât cu bani s-a ajuns să cumperi o ființă.
Ne pierdem credința, o luăm pe alte căi
Ne rătăcim în gânduri, în mii și mii de idei.
Mă uit în jur, sunt înconjurat de rele
De indivizi, de oameni răi și am doar zile negre.
Ne amăgim sperând la un viitor mai bun
Între timp încep să cred că am visuri de om nebun.
Ascultă ce îți spun, există doar viața și moarte
Ceea ce ne definește nu sunt vorbe, sunt doar fapte.
Suntem egoiști și asta e o tragedie
Murim unul câte unul și puțină lume știe.
Viața și moarte sunt totul și nimic
E goana după bani în care pierdem timp.
E o luptă-n care câștigi putere și dispreț
Și ar trebui să știi că fiecare om are un preț.
Unii mai mult, alții mai puțin
De ce atâta suferință și atâta chin?
Din ce în ce mai multe vise sunt acoperite cu venin
De ce atâta dușmănie când toți suntem copii ai celui divin?
De ce atâta răutate în lucruri atât de mărunte?
Nu murim împăcați cu gândul fiindcă suntem oameni cu inimi frânte!