Un alt spirit abandonează corpul
suntem toți un univers acoperit de carne
viața i-a jucat feste
și observ că moartea nu e o soră, e cea mai crudă bestie
a fost ultimul drum, totul s-a rezumat la ultimul cuvânt transformat în scrum
băiat de treabă, prea devreme ca să poată lumea întreagă
să înțeleagă esența unui singur individ printre oameni
dar acum supremul nu mai simte și doarme în etern
n-o să înțeleg legea firii, dar firul vieții cauză țelu’ nefericirii
și necunoștința față de o următoare ființă
fiindcă totu’-i trecător, și timpul nu așteaptă
cineva sau ceva nu l-a lăsat să-și vadă copilu’ sau cum o să-i crească.
Îi mulțumesc pentru timpul în care a fost dispus
să-mi aducă un răspuns la fiecare mesaj
a plecat dintr-o dată, parcă ieri obișnuiam să-i scriu multe chestii
când n-o lăsa baltă ocupat de muncă
și mult stres lăsase în urma lui, același tren îi pregătise scopul jocului
la modu’ „viața a fost o blasfemie”
ca și eu cred că e un blestem să lupți pentru nimic
își pregătise amurgul vieții pe o cale ferată
orice lacrimă în timp va fi uitată
dar meșteru’ rămâne în memoria noastră
de când și-a clădit primăvara de mult așteptată
Matei va crește mare și va înfrunta munți de piatră
ca meșterul tata, natura supremă
știu că auzi asta unde corpul tău zace
pentru toți vine momentul, odihnește-te în pace
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei persoane decedate, reflectând asupra impactului pe care l-a avut asupra naratorului și asupra regretului pierderii. Exprimă tristețe și acceptare a inevitabilității morții, dar și speranța că memoria celui dispărut va dăinui.