Cosmin 13 feat Klimp – Şoapta Credinței

[KliMp] Răul înconjoară pământul,
crede-mă pe cuvânt,
când spun că totul e goană după vânt.
Satana își bate joc de noi,
aruncă cu noroi,
când și îngerii plâng că nu e pace între noi.
Nu avem sentimente,
am devenit roboți,
suntem animale, am devenit idioți.
Trăiește pentru aici, acum, așa-i mesajul principal,
dezmățul și minciuna, defectul național.
Sistemul e defect, politicienii mint întruna,
hai că mai merge un an, că e prea proastă turma.
Căutăm toți realități alternative,
ne comportăm ca niște ființe primitive.
Banii conduc lumea, regula primordială,
Masonii antihristici, noua ordine mondială.
Soluția este să privim spre Dumnezeu,
în vremurile din urmă va fi din ce în ce mai greu.
Va fi plânset în scâncet, va fi prigoană,
și mulți preoți vor sări în iad din sutană.
Prea mulți oameni avuți, dar și prea mulți săraci,
viața e nedreaptă, dar noi suntem stângaci.
Magie, ocultism, p****,
tinerii îl aleg pe diavol în a lor nebunie.
E la modă să fii diferit, să accepți păcatele,
e anormal să fii normal, astea-s tiparele.
Păcatul ne ucide lent pe dinăuntru,
când sufletul e-n genunchi și strigă după Domnul.
Nu totul în viață se rezumă doar la bani,
sănătatea și familia valorează peste ani.
Unii nu se prețuiesc și se distrug ușor,
apoi când își dau seama, e prea târziu și mor.
Unii văd viața în alb negru, alții o văd color,
unii o simt dulce, alții cu gust de clor.
Sinceritatea se consideră defect,
în lumea asta plină de minciuni fără efect.
Viața e o luptă, dar nu cu ceilalți, cu tine,
pune preț pe suflet, nu să strângi bani la pungă.
Trăiește-ți viața, că alta nu o mai ai,
dar de fapt noi trăim veșnic, despre rai vorbeai.
Subiect tabu, puțini îl dobândesc,
când 80% tot în infern sfârșesc.
Trăim din plin, dar nu știm să murim,
nu ne-a învățat nimeni cum să ne pregătim.
Odată ce treci pragul, totul este în zadar,
vei fi fascinat spunând, n-am avut habar.
Dar cineva trebuie să le spună și pe astea,
e trist să ajungi în iad cu copii și nevastă.
Cam asta a fost tot, acum e mă retrag,
aștept să mă încarc și din nou o să trag.
[Cosmin 13] Deseori simt că mor,
doar în interior,
ca dincolo de viitor,
pare totul incolor.
[Cosmin 13] Deseori entitatea vieții se doboară,
te pune în genunchi, te omoară moral,
te cruță, ar fi banal să spui că e doar o situație provizorie,
am scheleți în șifonier și o molie.
Inutilă cât fundamentală, întrebarea despre care,
doar ție ți se întâmplă fapte,
ca se știe că domină natural cei cu avantaje,
cei ca noi rămân în spate.
Credința mea răsună în șoapte,
KliMp, vorbești despre iad,
în care mulți cad, în tentații,
eu zic că infernul e un loc arhitectat de alții,
ce se fac apreciați de toți și acționează ca psihopații.
[Cosmin 13] Deseori simt că mor,
doar în interior,
ca dincolo de viitor,
pare totul incolor (x2)