Am pășit pe o stradă întunecată din Bone County
Am trecut pădurea pustie ce cuprinde un orizont în față
Și-i lună peste cer
Vad o antenă de departe, stele în cer și planeta Marte
E foarte ger, vad lumini în cer și norii peste el
Se așterne universu’ peste fața mea palidă
Și realizez că ce-i în fața mea-s doar eterne
Ies din pădure, luna îmi zâmbește și vad felinare
Felinare la margine de stradă întunecată
Unde trece rar câte o mașină și e aia blestemată
Văpăi, trag aer în piept, am doar niște bani într-un portofel
Și mă prinde noaptea, și eu tot mai merg
Luminile se aprind pe antenă, ochii mi se închid, dar nu aștept.
Vad apel de la Kvaxa, răspund
Mă întreabă unde plec
Și eu încă mai alerg
Îi spun că nu am timp să-i explic
E prea târziu, copacii formează umbre peste traseu
Îmi place să-i vad și îmi place să-i admir
O mașină abandonată ruginită lângă un tir
Un avion e cel mai mare zgomot
Sunet de greieri îmi răsună în creier și un clopot de biserică
De departe îmi cântă la orizont
Și un vânt rece parcă vrea să mă trimită la somn
Sunt singuru’ prin preajmă și parcă nu-mi dă teamă
Asta e noaptea mea, nu mă băgați în seamă
Deșert în jurul meu, vad un canyon pe fundal
După kilometri vad un bar, mă simt dumnezeu
Și e clar că intru, nu-i nimic, o liniște totală, doar eu.
Ies din bar și merg ceva metri
Nu vad mașini aproape, sunt în mijlocu’ de șosea
Vad o stea în cer și mă gândesc la ani lumină
Eu sunt doar pe un glob
Într-o duzină de galaxii
Un tren trece și transportă marfă
Dar trece repede și lasă în urmă o noapte albă
Am munții în față, și un deșert la picioare
Drumu’ e foarte lung, asfaltu’ negru cu cele două dungi (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie solitară printr-un peisaj deșertic nocturn, plină de reflecții și introspecție. Protagonistul se simte singur, dar împăcat cu sine, admirând frumusețea aspră a naturii și căutând un sens în vastitatea universului.
