Și cum stăteam așa și mă uitam pe geam
Vad un puști și îmi amintesc de cum eram
Și realizez că nu îmi amintesc deloc
Copilu’ se uită prin mine fix la bloc
Mă uit mai bine la copilu’ asta, are ochii roșii
O țigare în mână din care trage ca boși
Foarte întunecos, nu pot să îl citesc
Nu pot să mă abțin să nu-i vorbesc.
Guess who totul pe geam, îl abordez direct
Stau la etajul 1 ne auzeam perfect
Și, conversam despre lucruri importante
Foarte greu de exprimat, trebuiau notate
Inexplicabil ca în desene animate
Mai ceva, parcă e un roman de Eliade
Da cu cine vorbești? Cum cu cine vecine?
Vorbeam aici cu copilu’, și mă întorc nu e nimeni
Mă întorc nu e nimeni
Și mă întorc nu e nimeni
Stateam aici cu copilu’
Și mă întorc nu e nimeni
Și mă întorc nu e nimeni
Ok pace vecine
Dar mă întorc nu e nimeni
Și mă întorc nu e nimeni.
Și mă întorc la scris, convins că viața-i un vis
Și că toți ar trebui să trăim în paradis
Dacă propria ta viață sigur nu o știi pe derost
O să-și bată alții capu’ să o pătrundă cum a fost.
Și mă întorc la scris, convins că viața-i un vis
Și că toți ar trebui să trăim în paradis
Dacă propria ta viață sigur nu o știi pe derost
O să-și bată alții capu’ să o pătrundă cum a fost.
Și când propria ta viață sigur nu o știi pe derost
O să-și bată alții capu’ să o pătrundă cum a fost
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult vor atrage decât tot ce ai gândit.
Și când propria ta viață sigur nu o știi pe derost
O să-și bată alții capu’ să o pătrundă cum a fost
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult vor atrage decât tot ce ai gândit
Sensul versurilor
Piesa explorează tema introspecției și a reflecției asupra vieții. Naratorul își amintește de trecut și meditează asupra complexității existenței umane, sugerând că viața este ca un vis și că adesea nu ne cunoaștem pe deplin propria poveste.