Când valurile trec pe valuri,
Nisipu-n mare se re-ntoarce;
Precum un gând răzleț în voaluri
Iubirea pleacă și se-ntoarce.
Nu te lăsa pe Nereida
Cum se lăsară între maluri
Argonauții din Colhida,
Când valurile trec pe valuri.
Să nu îți uiți de loc și nume,
De fusul ce destinu-ți toarce –
Așa cum viața peste lume
Nisipu-n mare se re-ntoarce.
Pe drumul tău vezi ziditorul
Ce umblă singur prin coclauri;
Trecutul tău ți-e viitorul
Precum un gând răzleț în voaluri.
Rămâi mereu pe drumul care
Visarea-ntreagă ți-o răstoarce,
Căci totul e ca valu-n mare:
Iubirea pleacă și se-ntoarce.
Iubirea pleacă și se-ntoarce
Precum un gând răzleț în voaluri,
Nisipu-n mare se re-ntoarce
Când valurile trec pe valuri.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura ciclică a iubirii și a vieții, comparând-o cu fluxul și refluxul valurilor și cu mișcarea nisipului. Sugerează importanța de a nu uita de sine și de destin, chiar și în fața schimbărilor inevitabile.