Hai, frățioare, la cules de clipe;
Bătrânul ornic este plin de roade
Când înserarea-și picură spre noapte
Ultimii stropi de raze peste noi.
Hai, frățioare, răsfoiește-n carte
Ultima pagină deja îngălbenită
Și pune-o lângă cele răsfoite
În nopți și zile sparte-n amintiri.
Hai, frățioare, lasă-mă să-ți țin
În palme ultima dorință care
Mă-ndeamnă să te-ajung, să vin…
Hai, frățioare, mergem la culcare!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre legătura frățească și importanța amintirilor împărtășite. Este o invitație la a prețui momentele și a ne aminti de trecut alături de cei dragi, conștienți de trecerea timpului.