Frumusețea se reflectă-n lună
Nu este ea? Cine este atunci?
Cine este acolo-ntronat,
Cine își trage-n cercuri drumul?.
– Nu e frumoasă, delicată;
E doar mirosul neplăcut
Al răului din lumea îngheață
Urâtă, și moderă, palidă bolnavă..
Acolo-i sursa vieții noastre,
Pedeapsă fără tribunale –
Cu toat‘-a lumilor poveri
Nu învățăm din ce-am greșit.
Ea stă însingurată, pală
Deasupra erelor trecute,
Nestingherită de întreaga
Babilonie mutuală –
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume coruptă și bolnavă, unde răul este omniprezent. Se pune accent pe faptul că omenirea nu învață din greșelile trecutului, fiind condamnată să repete aceleași erori.