O casă părăsită
– e casa nimănui –
o temniță uitată
și strânsă între tâmple
sub fruntea mea
pierdută.
Zăvoru-i ruginit
și geamurile-s sparte –
și plouă nesfârșit
și plouă cu imagini
ce nu mai au cuvinte.
Mă descompun
în totul ce visasem
dar nimeni nu a pus
în poart-o cruce!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și abandon, folosind metafora unei case părăsite. Vorbește despre descompunerea interioară și lipsa de speranță, sugerând că nimeni nu a oferit protecție sau alinare.
