Respiră,
respiră-ți coloana
purtată pe spate
cu lumea-ntreagă
căzută-n ea.
Inspiră cavoul
creat din segmente
de oarbe narcise
culese de Fay.
Pătrunde lumina
creată de beznă,
umbrelor tale
uitate de noi.
Treci peste treapta
coastelor rupte
spre cuibul herodic
al primelor fraze
ce nu te-au uitat.
Iartă pământul
și iartă păgânii
ce-și rup inocența
în vreascuri de foc.
Iartă-mi bezna trecută prin mine,
respiră, respiră.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de iertare și acceptare a trecutului întunecat. Vorbitorul caută să inspire un loc al uitării, un cavou, și să ierte atât lumea, cât și pe sine pentru greșelile comise. Este un apel la eliberare prin iertare și acceptarea propriei umbre.