Suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
așa a fost planificat
să fie,
niciodată nu s-a dorit
ca lucrurile să fie altminteri –
iar când va începe
lupta cu moartea
ultimul lucru pe care vreau să-l văd
este
un cerc de fețe omenești
aplecat deasupra mea –
mai bine să se afle acolo
dar vechii mei prieteni
și zidurile sinelui meu.
Am fost adeseori singur, dar rar
însingurat,
mi-am potolit setea
la fântâna
sinelui meu,
iar vinul a fost bun,
cel mai bun pe care l-aș fi putut avea,
iar în noaptea asta
stând,
privind în beznă,
înțeleg în sfârșit
întunericul și
lumina și tot ce se află
între ele.
Pacea minții și-a inimii
sosește
când acceptăm ceea ce
este:
fiind născuți
în această
viață ciudată,
trebuie să acceptăm
pariul pierdut
și zilele pierdute
și să găsim un pic de mulțumire
în plăcerea de
a le lăsa pe toate
în urmă.
Bea din fântâna
sinelui tău,
nu plânge pentru mine.
Citește ce-am scris,
apoi
uită
totul.
Bea din fântâna
sinelui tău
și începe
totul iarăși de la capăt.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea singurătății și a condiției umane. Găsirea păcii interioare vine prin acceptarea vieții cu bune și rele, și prin găsirea mulțumirii în sine.